La Școala Cembra încercăm mereu să aducem mai aproape de cursanții noștri vechi practici artistice, care odată cu era digitală au fost uitate, sau trecute în plan secund. Credem în resuscitarea artelor pre-moderne și dorim asimilarea în arta contemporană a acelor domenii creative care cristalizează un spirit al trecutului. Încă de la început, ne-am propus ca Cembra să fie un spațiu al dialogului și al multidisciplinarității, unde îmbinăm tot ce este mai bun din diversitatea istoriei artei.
Una dintre aceste practici, care și-a păstrat potențialul creativ până în prezent, este cea a cianotipului. Cianotipul este o tehnică de imprimare prin contact, folosită de artiști și arhitecți de aproape două secole. Procedeul a fost patentat de către astronomul Sir John Herschel în anul 1842, din încercarea de a găsi o modalitate eficientă și rapidă de a-și copia notițele. Sir Herschel folosea hârtie tratată cu săruri de fier, peste care așeza notițele scrise pe hârtie de calc, apoi expunea totul la soare. Datorită transparenței hârtiei de calc, prin expunerea la lumină, porțiunea albă a hârtiei se colora într-un albastru intens, prusian, pe când textul se imprima alb, rezultând astfel o imagine în negativ.
Cea care a dus cianotipul mai aproape de lumea fotografiei a fost Anna Atkins. Un an mai târziu după descoperirea lui Sir John Herschel, Anna Atkins a realizat prima carte de ilustrație botanică, cu peste 400 de fotograme obținute prin cianotip. Anna Atkins folosea plante uscate și presate, pe care le aplica direct peste hârtia tratată pentru imprimarea prin contact, documentând astfel o mulțime de specii botanice, înainte de apariția fotografiei.
Cea mai comună utilizare a cianotipului, până la apariția fotocopiatoarelor, a fost în inginerie și în arhitectură, de unde și termenul de blueprint.
Odată cu apariția altor tehnologii și medii artistice, cianotipul a evoluat de la scopul inițial al reproducerii, la cel artistic. Procesul a rămas preponderent neschimbat de la invenția sa, dar mulți artiști au încercat să exploreze dincolo de metodele fundamentale, pentru rezultate mai rafinate sau stilizate. De exemplu, cianotipurile pot fi modificate cromatic, prin decolorare și nuanțare, cu diverse substanțe (clor, sodiu, ceai, cafea, sau alte soluții bogate în tanin).
De la bucăți de pânză, la negative foto, orice material așezat pe hârtia tratată va lăsa urme inedite, după expunerea la lumină. În plus, tehnica imprimării prin cianotip se poate folosi nu doar pe hârtie, ci pe orice material, dacă acesta este tratat corespunzător. Există artiști care folosesc cianotipul pe suprafețe textile, lemn, ceramică, sticlă, ciment, piatră și multe alte medii.
Dacă vrei să înveți și tu cum să realizezi cianotipuri, urmărește secțiunea noastră de cursuri scurte pentru a fi la curent cu programul activităților. Dacă nu găsești atelierul de cianotip, scrie-ne un mail. Luăm în considerare cererile voastre și încercăm să actualizăm programul în funcție de preferințele publicului.
