Andreea Tron și arta textilă ca act de bunăvoință

Andreea Tron este spiritul creator din spatele Atelierului Tron. După anii de formare academică în domeniul arhitecturii și urbanismului, la București, Eindhoven și Stockholm, Andreea s-a întors în cele din urmă acasă, la pasiuni mai vechi, apoi le-a dat un suflu nou, adunând toate experiențele într-un nucleu creativ care are ca esență designul textil sustenabil.

Pentru că Andreea Tron este unul dintre oamenii creativi pe care dorim să-i aducem în curând la Cembra, am stat puțin de vorbă cu ea despre cum a ajuns să facă ceea ce face, despre workshopurile pe care le susține și despre lecțiile pe care le-a învățat pe parcursul experiențelor ei creative.

Workshopurile și atelierele sunt o parte importantă a ceea ce faci. Care este pentru tine diferența fundamentală dintre a învăța un meșteșug și a deprinde o abilitate?

Cred că în teorie un meșteșug este o abilitate, doar că mai are o componentă artistică, care evoluează și se schimbă în timp, cu fiecare om la care ajunge meșteșugul și care îi adaugă propria viziune, iar apoi îl transmite mai departe.

Workshopurile pe care le țin sunt oportunități de a face cunoștiință cu meșteșugurile din arta textilă – eu încerc să explic principiile care stau la baza meșteșugului, pentru ca odată înțelese, participanții să poată să înceapă să experimentezi suficient de mult singuri încât să înveți meșteșugul. La un workshop cred că înveți o abilitate, un proces, însă ca să transformi abilitatea în meșteșug ține, din punctul meu de vedere, de mai multe lucruri: de plăcerea pe care o ai când faci lucrul respectiv, de muncă pe care ești dispus să o investești pentru a învăța, de timpul pe care îl acorzi acestui proces, și mai ales, de  perseverență în exercițiul abilității.

 

Povesteai pe blogul tău că bunicii tăi se ocupau cu țesutul textilelor și chiar foloseau tehnici de imprimare și croitorie pe care mai târziu le-ai recunoscut și în alte culturi, în călătoriile tale prin Asia. Cum a schimbat această descoperire perspectiva ta asupra design-ului textil? Crezi că talentul tău e o moștenire de familie pe care a trebuit să o descoperi luând puțină distanță de casă și zona de confort?

Cu siguranță este o moștenire de familie – însă nu știu exact dacă talentul este moștenirea sau pur și simplu am primit pasiunea de a lucra cu mâinile sau dragostea pentru meșteșug. Desenez, pictez, cos și lucrez cu culori de când mă știu. Pasiunea mea pentru culoare a pornit cu mult timp în urmă, încă din anii copilăriei, când am început să desenez și să pictez, să amestec culori și pigmenți și să descopăr un întreg univers nou de nuanțe și tonuri.

Am fost plecată aproape 5 ani din țară și cu siguranță asta a ajutat la punerea în ordine a gândurilor și de asemenea la regăsirea unor valori care poate păreau prea tradiționale înainte. De asemenea, experiența la depărtare de casă m-a făcut să cunosc noi culturi și noi moduri de folosire a unor meșteșuguri vechi.

Cred și în moștenirea genetică, dar și în expunerea mea din copilărie la diferite meșteșuguri, și de asemenea a ajutat mult faptul că am crescut la țara, în mijlocul naturii. Dar cu siguranță toate astea nu ar fi ajuns să se materializeze dacă nu aș fi acordat timpul necesar și nu aș fi accesat resursele necesarii învățării – multe experimente, multe cursuri, multe cărți și foarte multe greșeli din care am învățat.

Atelier Tron este un act de bunăvoință și o încercare de readuce natura în centrul creației, promovând slow design-ul. Creațiile tale vestimentare îmi dau senzația unor țesuturi vii, aproape umane, care completează organic nevoia oamenilor de protecție, dar și de frumos. Care e cel mai important lucru pe l-ai învățat despre estetică și cromatică de la natură?

Trebuie să recunosc că ultimii ani în care m-am imersat în lucrul cu materiale naturale și culori naturale m-au făcut să îmi schimb destul de radical viziunea estetică și asupra lumii în general. Cred că am învățat să accept că natura este un model de frumusețe greu de combătut și că toate culorile care vin direct din natură sunt vii și conviețuiesc excelent. Dacă o culoarea sintetică este o pată clară și plată, o culoarea naturală vibrează prin sutele de componente care o alcătuiesc și care se schimbă constant. Odată ce am conștientizat că profunzimea unei culori vine din complexitatea ei și în același timp din faptul că e greu replicabilă și “imperfectă” raportată la un standard dat de industrie, cred că am învățat să accept că e o regulă care se aplică și la propria mea persoană.

 

Ești adepta ideii că imprimarea textilă cu pigmenți naturali te învață răbdarea. Care este cea mai mare recompensă a răbdării în procesul acesta? Cât de mult intervine elementul surpriză în procesul pigmentării?

Nu știu care este cea mai mare recompensă a răbdării în procesul de imprimare, dar știu (foarte bine) ce se întâmplă când nu am răbdare: trebuie să înfrunt dezamăgirea. Fiecare pas și timp de așteptare este important, și ăsta a fost un exercițiu foarte bun pentru mine, căci mi-am dat seama că trăiam și lucram într-un ritm haotic și aparent ne-natural.

Cât despre surprize, imprim textile de aproape cinci ani și, pe lângă faptul că evoluez constant și asta este mereu o surpriză plăcută – e un proces în care nu cred că învățarea se oprește vreodată, nu cred că am desfăcut vreodată materialul la finalul unui proces de printare fără să fiu surprinsă de ce a ieșit. Chiar dacă în principiu știu la ce să mă aștept, toate variabilele vopsirii naturale – calitatea materialului, a apei, a plantelor pe care le folosesc – fac ca fiecare sesiune de vopsit să se termine cu entuziasmul unei noi descoperiri.

 

Spune-ne despre un articol vestimentar pe care l-ai creat și care are o semnificație specială pentru tine.

Articolele vestimentare pe care le creez sunt fie proiecte de suflet (de exemplu colecția boob project sau pijamalele cu tipar zero-waste), fie obiecte custom-made realizate din materiale vopsite (eșarfe unicat sau rochii din mătase făcute special pentru cineva). Din punctul acesta de vedere mă simt norocoasă că pot să spun, cu mâna pe inimă, că toate au o semnificație specială pentru mine.

 

Ce sfaturi ai pentru cineva la început de drum, care încearcă să-și descopere creativitatea și stilul personal?

Eu cred că într-un fel sau altul toți suntem creativi, doar că de multe ori ni s-a spus că nu suntem suficient de talentați pentru a face anumite lucruri. Sfatul meu este să nu confundăm talentul cu creativitatea – atâta timp cât îți dai timp să  testezi diverse activități, o să găsești cu siguranță una care o să rămână cu tine. Atâta vreme cât îți cultivi creativitatea, abilitățile deprinse prin experimentare o să se transforme în pasiune, stil personal sau meșteșug.

 

La ce ar trebui să se aștepte cei care vor participa la un workshop susținut de tine?

Cei care vin la workshop se pot aștepta să primească sămânța abilității, pe care, perseverând, și-o pot cultiva și pot, dacă simt că asta e calea, ajunge să se exprime creativ prin vopsitul textilelor cu plante.

 

© Fotografiile aparțin colecției Andreei Tron.